Dincol’ de zare e-o dimineaţă,
Mai glorioasă, fără apus.
Sfârşită-i truda şi-o altă viaţă,
Am pe vecie, cu-al meu Isus.
Dincol’ de zare, n-a fi durere
Boale, necazuri, pe veci s-au dus.
Şi desfătare şi-n fericire
Zi nesfârşită fără apus.
Dincol’ de zare, o ce splendoare
Eu dus de îngeri în faţa Sa.
Iar Tatăl veşnic, eu un nevrednic
Un bun sosit sus chiar El să-mi dea.
Dincol’ de zare, ce întâlnire
Cu preaiubiţii, plecaţi la El.
Şi-ntr-o unire, făr’ despărţire
Vom fi cu Tatăl, acasă-n cer.
