Sunt un pribeag fără de ţară,
Rătăcitor prin lung pustiu,
Dar am în ceruri o comoară,
Că ţara mea e-n veşnicii.
Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul
Să nu mai fiu un pelegrin,
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârşi al meu suspin.
Voi lepăda a mea povară
Eliberat de crucea grea
Nădejdea mea nu o să moară
Şi voi intra-n odihna Sa.
Tu vezi ce grea e-naintarea
Mă lupt sa biruiesc mereu !
Un dor nespus mă cheamă-acasă:
E dorul după Dumnezeu !
Şi voi parcurge calea toată,
Şi voi ajunge-al meu sfârşit,
Primit voi fi cu bucurie
Acasă, când voi fi sosit !
